duminică, 10 februarie 2008

Viata…orice ai spune, este ceva magnific…


As vrea sa incep prin a-ti spune ca te iubesc,si dragostea Mea a fost dovedita….am investit in tine dragostea Mea atunci cand ti-am dat un chip atat de minunat,un chip asemenea Mie…un chip desavarsit…stii,ca in fiecare zi petrec clipe de bucurie atunci cand te-ntalnesc? ca sunt atat de fericit cand Ma chemi, cand vrei sa-Mi vorbesti? De fiecare data cand ma chemi in greul vietii, imi aduc aminte de timpul pe care l-am petrecut pe pamant, si Ma bucur ca pot sa-ti fiu alaturi… Imi aduc aminte cand am pasit pe pamant in chip de om, m-am nascut intr-o familie modesta. La nasterea mea am fost culcat intr-o iesle in grajdul unei case pline de calatori, nimeni nu a avut timp de Mine, nimeni nu a avut un loc pt Mine…eram doar un strain pt oameni…copilaria Mea nu a fost cum iti inchipui,o copilarie perfecta, si nu am fost niciodat cel mai apreciat intre copii din cetate…a fost o copilarie plina de probleme, de lacrimi, de bucurie…si de dragoste…o copilarie doar obisnuita. Cand am crescut am inceput sa-mi dedic timpul pt mantuirea oamenilor, eram respins si alungat…dispretuit de multi,urmat de noroade care mai tarziu aveau sa ma vanda…oamenii Ma iubeau pt ceea ce faceam, si nu pt ceea ce eram…am facut mult bine, orbii vedeau, surzii auzeau, mutii vorbeau, schiopii saltau de bucurie iar saracilor le-am vestit evanghelia….imi aduc aminte de aceea zi de bucurie cand am intrat in Ierusalim, multimea m-a proclamat ca imparat, apoi cateva zile mai tarziu aceasi multime infocata striga cu inversunare sa Ma rastigneasca…nu am gresit cu nimic, si totusi trebuia sa mor de cea mai blestemata moarte…rastignirea. Aici mi-am dovedit desavarsirea dragostei Mele pt tine…era gestul suprem al dragostei ce ti-o purtam, si inca ti-o mai port…imi aduc aminte ca totul a incepu in gradina Ghetimani cand fiinta mea a fost cuprinsa de o neliniste profunda, din cauza presiunei pshice enorme transpiratia arata ca niste picaturi mari de sange…nu este doar imaginatia scriitorului,pt ca scriitorul sunt Eu, dar exista o conditie medical pe care voi ati numit-o hematidroza, din corp se emana o substanta care produce ruperea capilarelor din glandele sudoripare…astfel transpiratia este amestecata cu sange, m-am rugat si parca nu eram in stare sa indur ceea ce urma sa vina, dar dragostea Mea pt tine m-a ajutat sa trec peste toate…din cauza hematidrozei pielea a devenit foarte sensibila si totul devenea mai dureros dupa aceasta. Au venit dupa mine ca dupa un talhar, o ceata de oameni si ostasi in frunte cu unul din cei alesi de mine, stiam de la inceput ceea ce avea sa faca dar l-am iubit.m-au purtat de la Ana la Caiafa si cand am raspuns unei intrebari am fost palmuit, macar ca am raspuns bine. M-au dat pe mana lui Pilat si acesta a pus sa ma bata pt ca avea de gand sa-mi de-a drumul, dar dragostea pt tronul lui, i-a adus frica de multime…am fost batut cu bici format din curele de piele…acestea erau impletite…la capat aveau bile de fier care la fiecare lovitura formau contuzi si rupturi in carne, dar aveau prinse in impletituri si aschi de os care taiau in carne…din cauza aceasta carnea era sfasiat si se vedeau bucati din coloana vertebrala.durerea era si mai mare din cauza sensibilitatii pielii…cei ce erau batuti primeau 39 de lovituri,de cele mai multe ori erau mai numeroase, dar niciodata mai putine. mi-a fost pusa o cununa de spin si eram lovit cu pumnii si provocat sa spun cine m-a lovit…n-am facut-o…as fi putut sa dovedesc ca sunt Fiul lui Dumnezeu, dar inaintea ochiilor Mei erai tu, si te iubesc…mi-am purtat lemnul crucii, nu toata crucea ci doar partea transversala,(pt ca niciodata nu era dusa toata crucea, lemnul vertical era bine fixat in pamant) dar slabiciunea trupului meu si greutatea ei nu au putut fi puse alaturi astfel incat m-am prabusit, si prabusirea Mea era pt tine…cand am ajuns la locul executiei am fost culcat pe spate si pironit cu piloane de barna transversala, piloanele Mi-au stapun mana la aproximativ 2,5cm deasupra palmii,aicea se afla cel mai important nerv care ajunge la palma, iar pilonul la zdrobit, durerea devenind insuportabila, dar erai inaintea ochilor mei,si am indurat cu speranta ca intr-o zi ma vei recunoaste ca Domn al tau ca sa te pot aduce in locul care l-am pregatit pt tine…apoi am fost ridicat si barna orizontala prinsa de cea verticala,si Mi-au fost battue piloane si in picioare provacand acelasi gen de durere,care nici nu poate fi descrisa in cuvinte. In momentul acela bratele mele au fost lungite cu aproximativ 15 cm provacand dislocarea ambilor umeri.(psalmul 22:14) Crucificarea era o moarte lenta si agonizanta prin asfixiere, si aceasta din cauza presiunilor exercitate asupra muschilor si a diafragmei care fortau pieptul in pozitie de inspiratie, in esenta, pt a putea expira era nevoie sa ma imping in sus cu picioarele pt ca tensiunea asupra muschilor sa fie usurata cateva clipe…gandeste-te ca oridecateori faceam asta, ca sa pot sa expir,spatele meu biciuit,sfasiat, era frecat de lemnul noduros al crucii iar piloanele de la picioare sfasiau fara mila carnea…si ori de cate ori aveam nevoie de un strop din aerul Meu, aer pe care Eu l-am creat, trebuia platit cu un prêt enorm…cu inima batand nebuneste am stiut ca se aproprie sfarsitul si Mi-am incredintat duhul in mainile Tatalui…unii spun ca am murit din cauza agoniei crucii…dar Eu….am murit din cauza ta…pt ca te iubeam si Mi-am dat viata cu speranta ca intr-o zi ne vom intalni…si atunci imi doresc sa te pot binecuvanta….uita-te putin in jurul tau si vezi maretia bratului Meu, puterea Mea cea mare…Eu am puterea sa-ti dau viata, si vreau sa ti-o dau…acum te rog sa privesti in tine, ai ce vedea acolo, sa privesti la viata ta, la faptele tale…si gandeste-te ca Mi-am dat viata pt ca tu sa ai viata…de ce refuzi vesnicia cu Mine?daca ai stii ce am pregatit pt tine, daca ai vrea sa te lasi in bratul Meu as putea sa te aduc aicea…si atunci ma voi bucura vazandu-ti bucuria…acum as vrea sa te invit sa privesti in sus…tot ce vezi prin ochii tai de carne dar mai ales ce vezi cu ochii credintei, e-al tau…Eu le-am creat pt tine, acum priveste la Mine…stau acum si-ti vorbesc, vreau sa Ma indur de tine…sa-ti schimb viata….ca intr-o lume intristata sa poti sa zambesti, intr-o lume disperata sa porti nadejdea in tine, sa ai bucuria,pacea…sa ai viata vesnica…sa ai Duhul Meu cel Sfant in tine…intr-o zi Ma vei vedea venind dupa tine..caci imi este dor de tine…te iubesc mult, …voi veghea peste tine daca vrei sa fi al Meu si Eu al tau…azi…sunt aicea pt tine…
Cu drag al tau prieten, Isus Hristos Domnul

Era Napoleon in muntii Alpi


ERA NAPOLEON IN MUNTII ALPI, SI SE LUPTA CU INVERSUNARE IMPOTRIVA DUSMANILOR LUI,IN SPATELE LUI ERA ATATA PAMANT,CASTIGAT PRIN PUTEREA BRATULUI SI ISCUSINTA MINTII,INCAT NU-L PUTEAI CUPRINDE CU OCHII.DAR IN ZIUA ACEEA ARMATA LUI NAPOLEON ERA COPLESITA DE PUTEREA DUSMANULUI,DISPERAT… NAPOLEON A INCEPUT SA STRIGE CATRE CEL CE DADEA SEMNALUL DE ATAC SI RETRAGERE,SPUNAND SA SUNE RETRAGEREA….GANDINDU-SE O CLIPA,ACEST OM SE INTOARCE CATRE NAPOLEON SI-I SPUNE ASA:”DOMNULE, DUPA ATATIA ANI DE LUPTA,SI FIECARE LUPTA INCUNUNATA CU BIRUINTA,EU NU MAI POT SUNA ASTAZI RETRAGEREA…PT CA NU MAI STIU SA SUN… RETRAGEREA”,VAZANDU-SI ARMATA ZDROBITA, IN PRAGUL DISPERARII NAPOLEON SPUNE SA SUNE CE STIE DAR SA SUNE CEVA…ATUNCI CU TROMPETA LA GURA,ACEST OM A INCEPUT SA SUNE CEEA CE STIA EL MAI BINE,”ATACATI,ATACATI,ATACATI”. ARMATA LUI NAPOLEON A CREZUT CA II VIN INTARIRI,SI INFLACARATI DE ACEAST GAND, RAZBOINICII EI,AU INCEPUT SA INAINTEZE LUPTAND CU VITEJIE,ARMATA DUSMANA A CREZUT CA LUI NAPOLEON II VIN INTARIRI,ASTFEL AU INCEPUT SA BATA INAPOI,AU INCEPUT SA FIE ZDROBITI,MOARTEA SI-A SCHIMBAT LOCUL DIN TABARA LUI NAPOLEON IN TABARA DUSMANA, INCAT MORTII LOR ERAU FARA NUMAR,PANA CAND STEAGUL LUI NAPOLEON FLUTURA MARET PESTE ACEL TINUT…TRAIM INTR-O LUME IN CARE NE LUPTAM MEREU IMPOTRIVA DUSMANULUI NOSTRU,SUNTEM COPLESITI DE PUTEREA LUI,SI SAGETIILE ASCUTITE SUNT INDREAPTATE CU PUTERE SI PRECIZIE SPRE NOI, SI ATUNCI, NE SIMTIM PIERDUTI…NE UITAM LA NOI SI NE DAM SEAMA CA NU SUNTEM INARMATI ASA CUM AR TREBUII ,SI ATUNCI INCEPEM SA BATEM RETRAGEREA…SPRE DEOSEBIRE DE SLUJITORUL LUI NAPOLEON, NOI,CA SLUJITORI A LUI DUMNEZEU SUNTEM ATAT DE OBISNUITI CU ACEST SUNET INCAT NU MAI STIM SA SUNAM DECAT RETRAGEREA…VRASMASUL NE STA INAINTE SI CU FIECARE LOVITURA NE OBLIGA SA FACEM UN PAS INAPOI…IAR ASTFEL SUNTEM PREDISPUSI PRABUSIRII…TOT CE VREA SATAN ESTE NU SA NE PRABUSIM,CI SA ACCEPTAM PRABUSIREA… …NUMAI ATUNCI ESTI INVINS CAND ACEPTI INFRANGEREA…DAR NOI CA SLUJITORI A LUI DUMNEAZEU,INFLACARATI MEREU DE DUHUL LUI CEL SFANT, CHIAR DACA NE PRABUSIM UNEORI,AUZIM MEREU DE SUS SEMNALUL: “ATACATI…ATACATI…ATACATI…:IN NUMELE LUI ISUS HRISTOS, NOI NE RIDICAM SI MERGEM MAI DEPARTE,PT CA NU MAI PRIVIM LA CARALE DE FIER A LUI SATAN,CI AVEM OCHII PIRONITI SPRE CARALE DE FOC ALE LUI DUMNEZEU,EL DOMNUL LUPTA PT NOI,CACI SUNTEM FII CELUI MAI DE SEAMA TATA…EL ESTE CU NOI PANA LA SFARSITUL RAZBOIULUI VIETII…SI-APOI INCUNUNATI CU GLORIE VOM STA CU EL LA MASA IN MAREA VESNICIE…”viata este un razboi continu,lumea este doar un front…dar eu sunt dusmanul impotriva caruia lupt….”

Rugaciune

Faca-mi-se-ntotdeauna
Dupa Sfantul Tau Cuvant,
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate
Planurile la pamant.

Gandul tau sa se implineasca
Nestirbit in mine-oricand,
Chiar de ar fi sa se darame
Tot ce mi-am zidit in gand.

Voia Ta sa se inalte
Ca stapana-n viata mea,
Si-n farame sparge-mi voia
Pintr-o lovitura grea.

Rugaciunea asta Doamne
Tu sa mi-o asculti mereu,
Iar de-ar fi s-o schimb vreodata
N-asculta de gandul meu !!

AMIN